Episod depresiv (Ganduri)

Sunt momente in viata mea cand ma blochez. Nimic nu mai conteaza, nimic nu mai atrage. Totul pare negru. Nici macar o umbra, nici macar o raza de soare. Incepe episodul depresiv major cand nimic nu-mi mai pune sangele in miscare. Ganduri sumbre isi croiesc drum spre mintea mea si in cateva momente imi contropesc creierul.
Si totul merge din prost in mai prost.
Plang pentru el, plang pentru mine. Beau si fumez incercand sa ajung unde am mai fost.
Acolo unde sunt prea amortita sa mai simt ceva.
Sa plangi dupa o iubire pe care nu ai simtit-o e pur si simplu bolnav.
Incep sa ma gandesc cum ar fi daca? Cum ar fi daca as fi ramas cu el. Cum ar fi fost daca as fi renuntat la mine? Merita tot ce am pierdut pentru ceea ce sunt ?
Probabil cineva mi-ar spune ca : cine sunt eu e important, nu ceea ce traiesc. Sau mai clar spus, adevaratul meu caracter e mai bun decat un fals.
Sa traiesti in minciuna nu e bine. Si totusi eu sunt minciuna. Viata mea e un fals. Eu sunt o persoana reala si totusi un fals.
Ma uit in oglinda minute in sir incercand sa deslusesc ceva cunoscut in persoana reflectata. Nu o cunosc. Nu mi se pare nimic cunoscut la ea. Sunt o persoana pe care nici eu nu o mai recunosc.
Imi doresc moartea. Clar. Am spuso.
Si consider ca sunt in deplina facultatilor mintale.
Nu sunt depresiva. Adica sunt dar nu din cauza asta vreau sa mor.
Vreau noutatea. Viata mea e o rutina obsedant de fixa.
Am episoade critice in care nu stau sa aleg intre viata sau moarte.
Ma gandesc serios la cum sa o fac : supradoza , lama sau streang.
Si totusi nu vreau sa fie atat de evident.
Uneori un gand nu-mi da pace: Cum ar fi sa-mi injectez otrava-n vene ? (Aici aberez)
Episoadele mele depressive ma incadreaza la EMO?
E doar o iluzie.
Eu nu-mi doresc sa mor. Nu intodeauna.
Imi place viata. Cel putin cateodata.
Ce se intampla cu mine ? Sa fie oare criza varstei? Sunt in aceasta stare de cateva saptamani si nu dau semne ca mi-as reveni.
De ce tanjesc dupa ceva ce n-am nevoie? De ce-mi doresc ceva ce chiar nu vreau ? Imi doresc ceva ce am avut, n-am apreciat, ceva la care am renuntat din proprie initiativa nesilita de nimeni.
Ironic. Ma simt singura, pustie. De ce? De ce cand, toata viata mea am fost retrasa, singura, antisociala. Intodeauna am avut probleme de comunicare.
Cel mai bine ma inteleg cu oamenii in pat. Nu-s omul care sa flateze sa taca si sa zambeasca aiurea.
Nu-s omul care sa aiba prieteni, care sa socializeze. Ma simt bine singura, doar eu cu mine si totusi acum plang pentru ca ma simt sufocata de mine, de singuratate.
Ceva nu-i bine.
Sa fie de vina medicamentele care mai nou sunt niste bomboane pentru mine ?
Sa fie alcoolul care-l beau ca pe apa ?
Creierul mi-e prea amortit ca sa pot judeca corect.

Andreea

Eram tanara divortata cand am cunoscut-o pe Andreea. Era o fata teribilista de vreo 16 ani caruia ii placea sa iasa in evidenta.
Soarta a facut sa ne intalnim intr-un club si sa parasim clubul impreuna.
Eu eram proaspat divortata, Tony era la Gully iar casa goala.
E atat de trist sa te intorci intr-o casa goala care pana nu demult fusese considerat un camin.
Andreea era intr-o etapa critica din adolescenta ei.
Nu stia ce-i place, nu stia pe ce drum s-o ia, nu stia ce trebuia sa faca.
Mi-a placut.
Imi amintea de unele vremuri.
Umblase cu un prunc care-i daduse papucii pentru o tipa mai populara din scoala.
Nasol moment pentru copila.
Am dus-o la mine unde fata s-a descarcat. Era furioasa pe el, pe tarfa la care alergase, pe ea insasi ca nu era mai populara.
Sa ajungi sa-ti doresti sa te lingi cu o persoana doar pentru ca era trista e pur si simplu bolnav.
Vazand-o asa bauta si trista blestemandu-si fostul prieten pur si simplu mi-a venit sa o devorez.
Si am facut-o.
Am devorat-o la propriu si la figurat.
La inceput suspicioasa, putin speriata si surprinsa dar a raspuns.
Ca mai tarziu sa fiu uimita de posesivitatea si agresivitatea fetei.
Am iubit-o pe Andreea.
Am iubit-o pentru ca, pentru o seara m-a facut sa uit ce inger blestemat sunt.
Am iubit-o pentru ca m-a facut sa uit ca sunt un demon prins intr-un corp de muritoare.
Am iubit-o pentru ca si-a lasat inhibitiile deoparte si mi s-a daruit total.
E atat de enorm cand ai o fiinta care sa ti se daruiasca atat de total. Era atat de vulnerabila si totusi indrazneata.
Mi-a sarutat fiecare particica din trup, mi-a sorbit fiecare rasuflare. Am baut una din alta. A fost atat de pur, atat de sentimental si de inaltator incat ingerii au coborat deasupra noastra si ne-au cantat.
A fost divin. Zeii ne-au binecuvantat.
Ingerii ne-au cantat
Eu si Andreea am ramas in relatii stranse.
Am impartit chiar si acelasi barbat dupa cateva saptamani in aceiasi noapte in acelasi pat.

Vicii scumpe

Am ramas aceiasi.
Cine sunt eu ca sa ma schimb? De ce sa ma mint pe mine? pe voi va pot minti, dar pe mine?
Consider ca tocmai sunt intr-o depresie de toamna.
Se poate intampla oricui.
Azi am navigat pe internet si mi-am facut un nou prieten. Ciudat. Adica el e cam ciudatel.
Am tremurat toata ziua gandindu-ma ca o adolescenta in calduri la corpul unui amic.
Da, am un amic. Stiu. Si mie mi-e greu sa cred.
Nu am mai rezistat. Demonii au intrat in mine mancandu-ma in interior. N-am mancat mai nimic azi. Am iesit spre seara. O singura linie mi-a trebuit si un pahar de gin ca totul sa se termine.
Tremurul a trecut. Mancarimea din interior a disparut. Am stat intinsa in baie pierzand notiunea timpului. Gresia rece m-a imbratisat incercand sa stinga focul care mocnea in interior.
Sunt intr-o perioada dificila.
Sunt depresiva.
Am somnifere pe noptiera si ma gandesc cate ar trebui sa iau.
Vreau sa ma inec in cada mea de toata zilele.
Nu sa mor. Doar sa ma inec. Sa simt incontrolabilul.
Ma excita cand simt ca sunt luata pe nepregatite, cand ceva ce nu pot controla ma surprinde.
Intodeauna am avut o frica ciudata de apa.
Intodeauna am visat s mor visand.
Dar nu inca.
Conform unei statistici facute de un anonim mai am de trait pana`n treizeci si putin de ani.
Nu conteaza. Nu cred in statistici.
De asemenea sunt nemuritoare.
Stau si ma gandesc. Incerc. Am ganduri negre.
de ce gandurile imi sunt ocupate de moarte cand nu-mi doresc sa mor?
de ce ganduri negre cand eu sunt fericita?
Dar sunt oare?
Praf da.
Iubesc viata cu tot ce ofera ea.
Cristi, durerea vine din interior. Sentimentele sunt ingropate in trecut. Trecutul ma reprezinta, prezentul este inexistent iar viitorul schimbator.
In jurul meu doar apa parfumata. Spuma incepe sa se evapore dezvelind carnea moale si frageda.
PS: Am ajuns la concluzia ca imi place durerea. Da imi place.
Am facut sex cu o fata, dar asta-i o alta poveste.

A new beginning

Ce e cel mai rau pentru un muritor sa recunoasca? Mai ales daca acesta e incapatanat si luptator… Sa recunoasca ca a pierdut. Sa recunoasca ca a fost invins.
Well cred ca am trait destul in trecut. Cred ca a venit timpul sa recunosc. Am fost invinsa.
Am ramas fara viata de ceva timp si doar acum am reusit sa recunosc.
Am trecut peste cele patru trepte ale “mortii” foarte, foarte lent si am ajuns la a cincea.
Acceptarea.
Am acceptat, tarziu, ca Toni nu mai face parte din viata mea.
Stie si stiu ca vom fi mereu unul pentru altul indiferent de ceea ce se va intampla. Dar mie personal mi-a fost greu sa ma obisnuiesc ca nu va mai depinde de mine. Ca nu sunt eu cea aproape de el. Totul e trecator.
M-am culcat in dreapta si in stanga in timp ce ma inecam in alcool si droguri. Nu din cauza lui. Asta faceam si inainte de a pleca el. Asta era viata mea. Doar ca, dupa ce a plecat tot acest show de pe Broadway intitulat viata mea a devenit mai evident, mai des mai accentuat.
Nu ma mai interesa. Barbatii erau doar barbati iar restul viciilor erau pentru alinare. Viata continua si fara Toni.
Ok, totul este normal pentru o persoana care ma cunoaste.
In ultimul timp am avut o viziune. Cred. Nu l-am vazut pe Iisus or something.
Neah nimic de genul.
Pur si simplu am renuntat la viciile daunatoare. Am avut putin de ajutor dar totusi. E remarcabil.
Eu, cea care am fost intr-un spital de reabilitare(nu o singura data) si primul lucru pe care l-am facut dupa ce am iesit a fost sa fumez o “tigara”, eu cea care aproape ma imbaiam in alcool am ajuns sa beau apa/suc si sa fumez Kent.
E uluitor. Cine ma cunoaste crede ca m-am indreptat spre lumina. Ca l-am prins pe Dumnezeu de picior si nu mai vreau sa-I dau drumul.
Adevarul e ca nici eu nu stiu ce s-a intamplat.
Azi eram afumata rau cautandu-mi un barbat care sa mi-o puna dupa bunul meu plac si maine m-am trezit consumand suc si privind in jur. Asta nu e caracteristic mie.
Dupa aceasta mi-am luat un concediu prelungit de la viata si am hoinrit prin lume.
Am vizitat, am analizat si am stat curata.
Asta-i un lucru maret ceea ce ma duce la gandul unei recompense.
Ar trebui sa primesc cheia orasului or something.
Nu toti se pot intoarce catre lumina atat de brusc cum am facut-o eu.
Dar asta nu inseamna ca voi ramane in that way.
Viziunile se schimba. Viziunile trec. Viciile raman ca o cicatrice permanenta care sangereaza din cand in cand.
Viata isi cere tributul.

Gulli

Gulli e barbatul la care viseaza femeile iar eu doresc sa-i dedic un intreg post doar lui.
A fost barbatul care mi-a asigurat o existenta fara lipsuri, o existenta in lux si excursii, o existenta demna.
Am fost o doamna cu ganduri murdare pentru o scurta perioada de timp din viata mea, dar esentialul este ca am fost o doamna.
A fost dragut si generos cu mine.
M-a iubit (indiferent ce vrea sa insemne asta) cum nu a mai facut-o nimeni.
Pentru el nu am fost doar un material de orgasme apocaliptice.
Pentru el am fost o femeie divina, o fiinta perfecta. Cel putin pana cand l-am dezamagit.
Si acum insista ca ma iubeste. M-ar uri daca ar stii ca i-am avortat vreo 2 - 3 copii pe care si-i dorea atat de mult. Si ce conteaza? Era decizia mea pana la urma.
Am tinut la Gulli si l-am respectat. In felul meu. Nu vreau sa spun ca am profitat de el, dar asta s-a intamplat fie constient sau nu..
Niciodata nu m-am gandit la Gulli ca la o masina de bani. Chiar mi-a placut.
adevarul este ca stie sa flateze o femeie.
Cand esti un nimeni si ajungi sa fi alintata cu vorbe frumoase, cu mangaieri, bijuterii si statiuni de lux devine socant . Mai ales cand, pana atunci ai fost vazuta ca o masina de orgasme interminabile si angelice, ca o mana dumnezaiasca de satisfacere din ce in ce mai suprema. Uiti cine esti, de unde ai plecat si te bucuri din plin de ceea ce iti ofera viata, sau Gulli in cazul meu.
N-am uitat cine am fost si probabil nu voi uita niciodata desi cat timp Gulli a fost alaturi de mine am reusit cu succes sa sterg acea realitate.
Gulli probabil ma compatimeste pentru ceea ce am ajuns. Dar eu am fost intodeauna asa. O femeie dornica si inflacarata in cautarea orgasmelor supreme.
Am primit enorm din partea lui dar am dat inzecit inapoi.
Am primit tot ce-si poate dori o femeie dar mi-am sacrificat viata.
Stiu ca suna obsedant dar e adevarat. L-am pierdut pe Tony.
Sunt dependenta de Tony, ca omul dupa aer.
L-am pierdut pe Tony, mi-am pierdut viata in schimbul luxului.
Nu a fost o afacere profitabila. Nu pentru mine.
In cel mai rau caz ii sunt recunoscatoare lui Gulli pentru ceea ce face pentru Tony.
Incerc sa ma impac cu gandul ca vietii mele ii este mai bine asa. Acolo unde este. In felul in care traieste.
Trupul este in degradare fara viata.

My life

Simplu.
M-am casatorit pentru stabilitate.
Tony avea nevoie de o prezenta masculina in viata sa iar eu... eu eram confuza. Cred.
Gulli avea vreo 45 de ani, un barbat bine si plin de bani.
A reusit sa scoata la iveala partea umana din mine.
M-a alintat ca un tata cat si ca un amant nemaipomenit.
Am inceput sa traiesc o viata lipsita de griji, inconjurata de lux.
Mi-am schimbat viata total. De la apartament la masini si excursii in Europa si nu numai.
Era un vis pe care nu mi l-am permis niciodata.
Tony l-a acceptat relativ usor iar Gulli ii manca din palme.
Acesta din urma si-a dorit intodeauna copii dar nu a avut.
Am ramas insarcinata de vreo 2 -3 ori dar am facut avort. Nu a aflat niciodata si probabil nu va afla.
L-am inselat dupa al doilea an de casatorie, cand surpriza noului disparuse.
Ne-am simtit foarte bine cat timp am fost impreuna.
Desi viata mea s-a imbunatatit simtitor dupa 3 ani am divortat.
Nu pentru ca el ar fi vrut. Nu. El m-a iubit si continua sa ma iubeasca.
Oricat de bine ar fi fost mie imi lipsea varietatea orgasmelor, a penisurilor, a barbatilor. La naiba, imi lipsea vulgaritatea in sine a actului sexual.
Nu ma intelegeti gresit. Viata sexuala alaturi de Gulli a fost mai mult decat satisfacatoare. Este un barbat viril si plin de surprize.
Mie imi lipseau barbatii in general.
Am divortat de comun acord la 24 de ani.
Am fost fericita cu el. Poate fericita nu-i termenul potrivit pentru a-mi descrie starea dar oricum a fost bine.
Am ramas buni prieteni si de cate ori vine in Romania timpul meu cat si patul meu ii este rezervat lui si viceversa.
Tony si-a petrecut foarte mult timp alaturi de el, vacantele le petrecea la el si intr-un final s-a mutat la el. Motivul : studiile in strainatate.
Tony era pentru Gulli copilul pe care si-l dorise intodeauna si nu-l avuse, iar el pentru Tony era tatal care ii lipsise pe perioada copilariei.
de ceva timp locuiesc singura.
Gulli a fost extrem de fericit cand Tony s-a mutat la el iar eu am fost distrusa.
Dar nu am spus nimic. Era alegerea lui iar eu i-am respectato.
Faptul ca Tony m-a lasat singura a dus la ceea ce ar spune majoritatea "declinul meu"
Am inceput sa beau mai mult ca de obicei si sa ma droghez mai des.
Amantii mei pana atunci experimentati si cu o varsta destul de inaintata sa transformasera in victime tinere si naive. Adolescenti. Multi au fost de varsta apropiata cu Tony.
In urma cu un an am avut un accident de masina in Ungaria cred. Nu mai stiu ce cautam pe acolo.
A fost un adevarat cosmar. Tony si Gulli au aflat abia dupa cateva zile.
Am fost mutata in Italia unde am inceput recuperarea.
Nu am fost foarte ranita. Piciorul fracturat in 2 locuri, gatul rupt si cateva coaste.
Am fost tinuta mai mult sub observatie din cauza coastelor care-mi puteau provoca moartea daca se apasau mai tare pe unele din organele mele vitale.
Zgarieturile, vanataile si taieturile au fost doar niste rani superficiale.
Oricum aratam groaznic.
Am stat la Gulli pana la sfarsitul anului trecut cand m-am hotarit ca e timpul sa-mi infrunt viata.
Gulli a atins de cateva ori subiectul de a ne impaca dar fara nici un rost.
Tony a ramas cu el iar eu am ajuns din nou singura.
Eu am ales.
Eu am ales sa fiu ceea ce sunt azi, eu am ales sa traiesc exact cum o fac.
Asa ca la naiba, eu sunt ceea ce sunt si fac ceea ce fac pentru ca ca vreau.
Nimeni nu a ales pentru mine, eu mi-am ales viata.

Vanessa in adolescenta

Ma simt ca o credincioasa aflata pentru prima data la spovedanie. Uimita de grandoarea ritualului, de urmarile ritualului, ma simt coplesita si doritoare sa-mi impartasesc pacatele, faptele, trairile, ideile, gandurile.
Si cum nu sunt la spovedanie si nu-mi aduc aminte sa fi fost in cei aproape 30 de ani ai mei la dracu va spun cate ceva de prietenii mei.
Primul meu amant a fost unul dintr-un sir lung de amanti ai Mariei. Nu eu am vrut dar asa s-a intamplat. A fost un soc amestecat cu durere. Eram o copila. Si la vremea aia credeam ca-i vina mea. Ma simteam ca o zdreanta, un nimeni.
Maria in schimb era indiferenta, ma trata cu indiferenta rece.
Al doilea amant a fost Cristi iar al treilea Adi. Ambii casatoriti cu familie. Irelevant. Aveam vreo 14 ani. Unul taximetrist iar celalalt ocupa o functie inalta in cadrul armatei. Media lor de varsta pe atunci era 30 de ani. Ei au fost amantii mei constanti. M-au ajutat foarte mult in toate felurile. Cu ei am invatat sa fut...
Apoi au urmat cativa amanti dubiosi cu afaceri dubioase si multi bani. Pe acestia, desi s-au considerat smecheri si puternici, a fost doar o joaca de copii manipulandu-i. Toti au crezut ca erau primii care ma penetrau. Minora fiind ma considerau naiva si ma alintau peste masura.
Era un deliciu sa vezi barbati care mai de care influentabili la mana unei pustoaice. Ma stiam alinta mai rau ca orice femeie. Primeam tot ce-mi doream.
Adolescenta mea s-a concentrat asupra futaielor, orgasmelor manipularilor minciunilor si banilor, bine`nteles. Eram perversa si nerusinata si ma simteam o zeita cand futeam.
Vedeam puterea lor risipindu-se in gemete, domnind sfidatoare vulnerabilitatea. Controlam pana la ultimul detaliu sexul iar ei nici macar nu realizau. Puterea lor de intimidare disparea cand eram deasupra. Se simteau mandrii, increzatori cand strigam si gemeam disperata mimand orgasmul.
Asa am reusit sa-i ofer lui Tony o copilarie mai buna ca a mea. Fara lipsurile care mi-au caracterizat copilaria.
Viata Mariei era imbibata in alcool si plina de amanti.
Noi nu existam pentru ea.
Apoi a murit.
Mi-aduc aminte perfect de acea perioada. Aveam 18 ani. Nu am plans. Pentru mine, Maria a fost o necunoscuta care ne-a terorizat in felul ei. Cred ca o uram. Am ras in clipa in care pamantul cadea peste ea. Eram fericita. Libera.
Apoi a urmat trauma vietii mele. Nebunia mea atingea cote maxime. Tony a fost luat de asistentii sociali dupa ce am expediat-o pe buna-mea care era o tarfa, o hoasca batrana si pe unchiu-meu care-si facea planuri pe apartamentul modest in care locuiam.
Atunci cand Tony mi-a fost luat am fost... am fost departe de tot ceea ce poti descrie in cuvinte. Nebunia mea depasea capacitatile mintale de intelegere a unui om.
Desi imi place sa cred si sustin ca eu l-am adoptat legal pe Tony nu-i asa. M-am folosit de ultimul neuron, de ultima celula din corpul meu, din mine pentru a-l lua. Si am reusit. Mi-am gasit tatal pe care mituindu-l si amenintandu-l cu ajutorul unor panfleti cu care ma culcasem l-am constrans sa ceara custodia noastra.
A lui Tony.
La proces a parut un tata model gata sa-si dea viata pentru bunastarea a celor doi copii orfani de mama. Miscator. Nu l-am mai vazut de atunci.
Am mai fost vizitati de vreo 2 ori de asistentii sociali si totul a fost ok.
Desi aveam casa si pe Tony, eram liberi de Maria, eram liberi de barbatii care intrau si ieseau din viata noastra ca niste necunoscuti pe strada, cativa bani pusi deoparte in toti acesti ani ai adolescentei nu m-a impiedicat sa continui ceea ce am inceput.
Nu am incercat sa ma schimb nici o clipa. Motivul pentru care ma futeam cand voiam si cu cine voiam nu erau banii. Nu motivul principal. I
mi placea ceea ce devenisem.
Imi placea puterea de care dispuneam cand gemetele ma inconjurau.
Eram o zeita.
Puteam foarte bine sa ma limitez la Adi si la Cristi. Ei m-ar fi ajutat in continuare, ceea ce au si facut, dar am vrut mai mult. Mult mai mult. Era vorba de orgasmele vulgare, de penisurile diferite. Diversitate. Puteam sa ma fut intr-un hotel de 4 stele ca mai apoi sa mi-o trag capra intr-un motel jegarit pe soseaua principala. Niciodata nu a fost vorba de bani. De orgasme da. De barbati in general. Si mai ales de manipulat. Era perfect. Nu de bani.
Puterea era in mana mea, in pizda mea si asta ma excita mai rau ca orice. 21 de ani. Eram cea mai experimentata in domeniul orgasmelor si a manipularii. Mi s-au propus "contracte" in strainatate pentur a ma fute si a da dreptul "prietenului" care se considera PIMP. Nu.
21 de ani.
Atunci l-am cunoscut pe Gulli intr-o discoteca.
Experimentasem pana atunci tot ce era posibil. Reuseam sa citesc barbatii dintr-o privire.
Toti cei care avuse relatii cu mine primeau tot ce voiau pentru ca eu le dadeam. Daca voiam. Vanessa detinea controlul suprem. Eram zeita sexului si a orgasmului.
La cateva luni dupa ce l-am cunoscut pe Gulli am devenit doamna Ferarri.
Acum intrebarea este de ce?
De ce, zeita barbatilor, cea mai implinita dintre pamanteni, Afrodita orgasmelor renunta la tot pentru casatorie?
............