A new beginning

Ce e cel mai rau pentru un muritor sa recunoasca? Mai ales daca acesta e incapatanat si luptator… Sa recunoasca ca a pierdut. Sa recunoasca ca a fost invins.
Well cred ca am trait destul in trecut. Cred ca a venit timpul sa recunosc. Am fost invinsa.
Am ramas fara viata de ceva timp si doar acum am reusit sa recunosc.
Am trecut peste cele patru trepte ale “mortii” foarte, foarte lent si am ajuns la a cincea.
Acceptarea.
Am acceptat, tarziu, ca Toni nu mai face parte din viata mea.
Stie si stiu ca vom fi mereu unul pentru altul indiferent de ceea ce se va intampla. Dar mie personal mi-a fost greu sa ma obisnuiesc ca nu va mai depinde de mine. Ca nu sunt eu cea aproape de el. Totul e trecator.
M-am culcat in dreapta si in stanga in timp ce ma inecam in alcool si droguri. Nu din cauza lui. Asta faceam si inainte de a pleca el. Asta era viata mea. Doar ca, dupa ce a plecat tot acest show de pe Broadway intitulat viata mea a devenit mai evident, mai des mai accentuat.
Nu ma mai interesa. Barbatii erau doar barbati iar restul viciilor erau pentru alinare. Viata continua si fara Toni.
Ok, totul este normal pentru o persoana care ma cunoaste.
In ultimul timp am avut o viziune. Cred. Nu l-am vazut pe Iisus or something.
Neah nimic de genul.
Pur si simplu am renuntat la viciile daunatoare. Am avut putin de ajutor dar totusi. E remarcabil.
Eu, cea care am fost intr-un spital de reabilitare(nu o singura data) si primul lucru pe care l-am facut dupa ce am iesit a fost sa fumez o “tigara”, eu cea care aproape ma imbaiam in alcool am ajuns sa beau apa/suc si sa fumez Kent.
E uluitor. Cine ma cunoaste crede ca m-am indreptat spre lumina. Ca l-am prins pe Dumnezeu de picior si nu mai vreau sa-I dau drumul.
Adevarul e ca nici eu nu stiu ce s-a intamplat.
Azi eram afumata rau cautandu-mi un barbat care sa mi-o puna dupa bunul meu plac si maine m-am trezit consumand suc si privind in jur. Asta nu e caracteristic mie.
Dupa aceasta mi-am luat un concediu prelungit de la viata si am hoinrit prin lume.
Am vizitat, am analizat si am stat curata.
Asta-i un lucru maret ceea ce ma duce la gandul unei recompense.
Ar trebui sa primesc cheia orasului or something.
Nu toti se pot intoarce catre lumina atat de brusc cum am facut-o eu.
Dar asta nu inseamna ca voi ramane in that way.
Viziunile se schimba. Viziunile trec. Viciile raman ca o cicatrice permanenta care sangereaza din cand in cand.
Viata isi cere tributul.