Andreea

Eram tanara divortata cand am cunoscut-o pe Andreea. Era o fata teribilista de vreo 16 ani caruia ii placea sa iasa in evidenta.
Soarta a facut sa ne intalnim intr-un club si sa parasim clubul impreuna.
Eu eram proaspat divortata, Tony era la Gully iar casa goala.
E atat de trist sa te intorci intr-o casa goala care pana nu demult fusese considerat un camin.
Andreea era intr-o etapa critica din adolescenta ei.
Nu stia ce-i place, nu stia pe ce drum s-o ia, nu stia ce trebuia sa faca.
Mi-a placut.
Imi amintea de unele vremuri.
Umblase cu un prunc care-i daduse papucii pentru o tipa mai populara din scoala.
Nasol moment pentru copila.
Am dus-o la mine unde fata s-a descarcat. Era furioasa pe el, pe tarfa la care alergase, pe ea insasi ca nu era mai populara.
Sa ajungi sa-ti doresti sa te lingi cu o persoana doar pentru ca era trista e pur si simplu bolnav.
Vazand-o asa bauta si trista blestemandu-si fostul prieten pur si simplu mi-a venit sa o devorez.
Si am facut-o.
Am devorat-o la propriu si la figurat.
La inceput suspicioasa, putin speriata si surprinsa dar a raspuns.
Ca mai tarziu sa fiu uimita de posesivitatea si agresivitatea fetei.
Am iubit-o pe Andreea.
Am iubit-o pentru ca, pentru o seara m-a facut sa uit ce inger blestemat sunt.
Am iubit-o pentru ca m-a facut sa uit ca sunt un demon prins intr-un corp de muritoare.
Am iubit-o pentru ca si-a lasat inhibitiile deoparte si mi s-a daruit total.
E atat de enorm cand ai o fiinta care sa ti se daruiasca atat de total. Era atat de vulnerabila si totusi indrazneata.
Mi-a sarutat fiecare particica din trup, mi-a sorbit fiecare rasuflare. Am baut una din alta. A fost atat de pur, atat de sentimental si de inaltator incat ingerii au coborat deasupra noastra si ne-au cantat.
A fost divin. Zeii ne-au binecuvantat.
Ingerii ne-au cantat
Eu si Andreea am ramas in relatii stranse.
Am impartit chiar si acelasi barbat dupa cateva saptamani in aceiasi noapte in acelasi pat.

Vicii scumpe

Am ramas aceiasi.
Cine sunt eu ca sa ma schimb? De ce sa ma mint pe mine? pe voi va pot minti, dar pe mine?
Consider ca tocmai sunt intr-o depresie de toamna.
Se poate intampla oricui.
Azi am navigat pe internet si mi-am facut un nou prieten. Ciudat. Adica el e cam ciudatel.
Am tremurat toata ziua gandindu-ma ca o adolescenta in calduri la corpul unui amic.
Da, am un amic. Stiu. Si mie mi-e greu sa cred.
Nu am mai rezistat. Demonii au intrat in mine mancandu-ma in interior. N-am mancat mai nimic azi. Am iesit spre seara. O singura linie mi-a trebuit si un pahar de gin ca totul sa se termine.
Tremurul a trecut. Mancarimea din interior a disparut. Am stat intinsa in baie pierzand notiunea timpului. Gresia rece m-a imbratisat incercand sa stinga focul care mocnea in interior.
Sunt intr-o perioada dificila.
Sunt depresiva.
Am somnifere pe noptiera si ma gandesc cate ar trebui sa iau.
Vreau sa ma inec in cada mea de toata zilele.
Nu sa mor. Doar sa ma inec. Sa simt incontrolabilul.
Ma excita cand simt ca sunt luata pe nepregatite, cand ceva ce nu pot controla ma surprinde.
Intodeauna am avut o frica ciudata de apa.
Intodeauna am visat s mor visand.
Dar nu inca.
Conform unei statistici facute de un anonim mai am de trait pana`n treizeci si putin de ani.
Nu conteaza. Nu cred in statistici.
De asemenea sunt nemuritoare.
Stau si ma gandesc. Incerc. Am ganduri negre.
de ce gandurile imi sunt ocupate de moarte cand nu-mi doresc sa mor?
de ce ganduri negre cand eu sunt fericita?
Dar sunt oare?
Praf da.
Iubesc viata cu tot ce ofera ea.
Cristi, durerea vine din interior. Sentimentele sunt ingropate in trecut. Trecutul ma reprezinta, prezentul este inexistent iar viitorul schimbator.
In jurul meu doar apa parfumata. Spuma incepe sa se evapore dezvelind carnea moale si frageda.
PS: Am ajuns la concluzia ca imi place durerea. Da imi place.
Am facut sex cu o fata, dar asta-i o alta poveste.

A new beginning

Ce e cel mai rau pentru un muritor sa recunoasca? Mai ales daca acesta e incapatanat si luptator… Sa recunoasca ca a pierdut. Sa recunoasca ca a fost invins.
Well cred ca am trait destul in trecut. Cred ca a venit timpul sa recunosc. Am fost invinsa.
Am ramas fara viata de ceva timp si doar acum am reusit sa recunosc.
Am trecut peste cele patru trepte ale “mortii” foarte, foarte lent si am ajuns la a cincea.
Acceptarea.
Am acceptat, tarziu, ca Toni nu mai face parte din viata mea.
Stie si stiu ca vom fi mereu unul pentru altul indiferent de ceea ce se va intampla. Dar mie personal mi-a fost greu sa ma obisnuiesc ca nu va mai depinde de mine. Ca nu sunt eu cea aproape de el. Totul e trecator.
M-am culcat in dreapta si in stanga in timp ce ma inecam in alcool si droguri. Nu din cauza lui. Asta faceam si inainte de a pleca el. Asta era viata mea. Doar ca, dupa ce a plecat tot acest show de pe Broadway intitulat viata mea a devenit mai evident, mai des mai accentuat.
Nu ma mai interesa. Barbatii erau doar barbati iar restul viciilor erau pentru alinare. Viata continua si fara Toni.
Ok, totul este normal pentru o persoana care ma cunoaste.
In ultimul timp am avut o viziune. Cred. Nu l-am vazut pe Iisus or something.
Neah nimic de genul.
Pur si simplu am renuntat la viciile daunatoare. Am avut putin de ajutor dar totusi. E remarcabil.
Eu, cea care am fost intr-un spital de reabilitare(nu o singura data) si primul lucru pe care l-am facut dupa ce am iesit a fost sa fumez o “tigara”, eu cea care aproape ma imbaiam in alcool am ajuns sa beau apa/suc si sa fumez Kent.
E uluitor. Cine ma cunoaste crede ca m-am indreptat spre lumina. Ca l-am prins pe Dumnezeu de picior si nu mai vreau sa-I dau drumul.
Adevarul e ca nici eu nu stiu ce s-a intamplat.
Azi eram afumata rau cautandu-mi un barbat care sa mi-o puna dupa bunul meu plac si maine m-am trezit consumand suc si privind in jur. Asta nu e caracteristic mie.
Dupa aceasta mi-am luat un concediu prelungit de la viata si am hoinrit prin lume.
Am vizitat, am analizat si am stat curata.
Asta-i un lucru maret ceea ce ma duce la gandul unei recompense.
Ar trebui sa primesc cheia orasului or something.
Nu toti se pot intoarce catre lumina atat de brusc cum am facut-o eu.
Dar asta nu inseamna ca voi ramane in that way.
Viziunile se schimba. Viziunile trec. Viciile raman ca o cicatrice permanenta care sangereaza din cand in cand.
Viata isi cere tributul.