Femeile sunt tarfe, indiferent de "hainele" in care sunt imbracate

Pe Paul l-am cunoscut acum cativa ani in Italia. El si Anca erau in concediu pe acolo. Ea era la psihologie iar el la politice. I-am propus sa-mi fie psiholog si a ras. Fata naiva la prima vedere. Zilele trecute l-am intalnit pe Paul intr-un bar. Dupa ce ne-am recunoscut au inceput intrebarile rutina gen: Ce faci? Cum esti? Nu te-am mai vazut de nush` cand eu politicoasa il intreb de Anca. "Duminica ne-am despartit." imi spune el suparat sorbind din bere
"Asta e" i-am raspuns eu in lipsa de habar n`am.
"Da, dupa 7 ani mi-a spus ca vrea sa incerce si altceva, ca eu am fost singurul barbat din viata ei si ar vrea sa vada cum e singura "
Primul meu imbold a fost sa-l intreb: "Da ce credeai? Ca femeile se nasc doar pentru o singura pula?" Dar durerea care i se citea pe chip, lacrimile care-i faceau ochii stralucitori m-a impiedicat.
Era pentru prima data cand n-am stiut ce sa zic. N-am gasit cuvinte potrivite. Nu sunt o persoana sentimentala dar pur si simplu mi-a inspirat mila. Pe undeva ii intelegeam durerea. El parasit de persoana pe care crede ca o iubeste se aseamana cu mine, care m-am simtit intodeauna parasita. Suferinta lui mi-a amintit de suferinta mea ceea ce m-a facut sa-l invit la mine. Ajunsi acasa am baut amandoi in timp ce el imi povestea despre Anca, cat de mult o iubeste, cat de mult l-a ranit, ca ar ierta-o dar nu ar mai fi cum a fost. Anca in sus Anca in jos. "Mi-a spus ca vrea sa incerce sa vada cum e sa fie singura. Ca ar vrea sa se vada si cu alti barbati. 7 ani Vanessa. De la 18 ani suntem impreuna si acum dupa 7 ani spune ca vrea sa fie singura. "
Neputinta. Suferinta. Pentru ce? O tarfa care s-a urat cu binele?
Asta este. Dupa care, istovit de suferinta, a inchiat subiectul Anca.
Ne-am culcat impreuna. Nu a fost un act salbatic de imperechere, nu a fost un sex nebun, plin de orgasme, n-a fost dragoste nici amor. A fost ceva mecanic. O descarcare fizica, o consolare reciproca, nimic mai mult. A inceput sa planga in timp ce era in mine, in bratele mele. Eu ii infasuram sexul cu pizdaa mea umeda si plina iar el plangea. Nu pentru mine, nu pentru el, nu pentru ceea ce facusem ci pentru Anca. Pentru iubirea lui apusa... sau poate pentru a ei.
A fost un moment psihologic pentru mine. Nu cred in iubire. Nu cred in bine sau in bunele intentii ale oamenilor, si totusi durerea lui se reflecta in toata fiinta sa, facandu-ma sa realizez sa i-o vad, sa i-o simt. Acea privire, acei umeri incovoiati, respiratia unui om invins, acel act inexistent de eliberare fizica, acel om care ma privea si totusi nu ma vedea. Privea prin mine. Nu era momentul pregatit. Nu eram persoana potrivita. Imi doream sa ma aflu oriunde altundeva doar aici, cu el nu. Imi starnea sentimente si stari pe care nu le-am mai simtit pana acum. Imi doream sa-l mangai, sa-l alint, sa-l consolez. IN CUVINTE.
M-am ridicat din pat lasandu-l cu durerea sa si m-am inchis in baie pentru urmatoarele doua ore. In apa fierbinte ma blestemam pentru prostia mea.